Notificarea către hosting: cum arată o sesizare DSA care produce efecte

Cererea trimisă la Google scoate un URL din rezultatele căutării. Atât. Pagina rămâne pe server, accesibilă direct oricui îi are linkul.

Dacă vrei ca materialul copiat să dispară efectiv de pe web, adresa corectă nu e motorul de căutare. E firma care găzduiește site-ul.

Iar în Uniunea Europeană, felul în care scrii sesizarea aceea nu e o chestiune de politețe. Ori are un efect juridic definit, ori nu-l are deloc — și diferența stă în patru elemente dintr-un articol de regulament.

Nu suntem avocați, iar textul ăsta nu e aviz juridic. E lectura atentă a unui regulament public, plus o verificare pe care o poți face singur în două minute. Pentru o situație cu miză reală, întreabă un avocat.

Sunt două rute, nu două variante ale aceleiași rute

Google enumeră separat cele două căi disponibile cuiva al cărui conținut e găzduit de altcineva: contactarea gazdei, sau cererea de retragere la Google. Nu sunt sinonime.

• Cererea la Google acționează asupra rezultatelor căutării. Temeiul e american, iar efectul se oprește la ce se afișează în căutare.
• Notificarea la gazdă acționează asupra conținutului de pe server. Temeiul e european, iar efectul vizează existența paginii, nu vizibilitatea ei.

Întrebarea care le desparte: vrei să nu mai apară în căutări, sau vrei să nu mai existe? Sunt răspunsuri diferite, deci drumuri diferite. Ruta europeană e cea aproape absentă din ghidurile românești, deși e cea care se aplică direct unui IMM din România. Despre ea e restul articolului.

Nimeni nu caută în locul tău

Regulamentul UE 2022/2065 conține un articol pe care merită să-l știi înainte de a te enerva pe gazdă: art. 8, intitulat „Absența obligației generale de monitorizare”.

Gazda nu e obligată să caute proactiv conținut copiat. Nu i se cere să compare site-urile clienților ei cu restul internetului. Din perspectiva ei, până în momentul în care primește o notificare, situația ta nu există.

Nu se întâmplă nimic până nu scrii tu. Iar ce scrii contează.

Mecanismul trebuie să existe — art. 16 alin. (1)

Furnizorii de servicii de găzduire sunt obligați să pună la dispoziție mecanisme „care să permită oricărei persoane fizice sau entități să notifice” prezența unui conținut pe care îl consideră ilegal.

Reține formularea: oricărei persoane. Nu trebuie să fii client al gazdei și nu trebuie să ceri voie. Mecanismul e o obligație a ei, nu o favoare.

Cele patru elemente — art. 16 alin. (2)

(a) O explicație suficient de justificată a motivelor pentru care consideri informația ilegală. Aici cade cel mai des o sesizare scrisă la nervi: „mi-au copiat site-ul” nu e o motivare, e o acuzație. Motivarea înseamnă să arăți ce anume e preluat și de ce acel lucru e protejat — distincția dintre ce e protejat legal și ce nu e munca pe care o faci înainte de a scrie.

(b) O indicație clară a localizării electronice exacte a informației — regulamentul dă exemplul explicit: „URL-ul sau URL-urile exacte”. Pagina de start nu e o localizare exactă. Fiecare pagină reclamată, cu adresa ei completă. Dacă n-ai lista, o construiești întâi.

(c) Numele și adresa de e-mail ale celui care notifică. Sesizarea nu e anonimă.

(d) O declarație de bună-credință — că informațiile din notificare sunt corecte și complete.

Patru elemente. Nu mai multe, nu mai puține. O sesizare care le conține pe toate patru e conformă, indiferent cât de scurtă e.

De ce forma contează:„cunoașterea efectivă”

Aici e miezul, și e partea pe care aproape nimeni n-o explică.

Art. 16 alin. (3) spune că notificările care conțin cele patru elemente „conduc la cunoașterea efectivă sau la conștientizarea, în sensul articolului 6”.

Iar art. 6 alin. (1) e articolul care scutește gazda de răspundere pentru conținutul stocat de clienții ei — dar doar cât timp „nu are cunoștință efectiv” de activitatea ilegală, sau acționează prompt din momentul în care a aflat.

Consecința practică: o notificare conformă mută gazda din poziția de furnizor protejat în poziția de furnizor care știe. Una neconformă n-o mută. Aceeași supărare, același destinatar, aceeași zi — dar un efect juridic sau niciunul, în funcție de patru elemente pe care le-ai pus sau nu în text.

Onestitate în cealaltă direcție: asta nu înseamnă că gazda e obligată să șteargă. Înseamnă că nu mai poate spune că n-a știut. Ce decide după e decizia ei, și poate decide împotriva ta.

Ce e obligată gazda să facă după

Art. 16 alin. (4)-(6) îi impun trei lucruri:

• confirmare de primire, fără întârzieri nejustificate;
• comunicarea deciziei luate cu privire la conținutul notificat, împreună cu informații despre căile de atac disponibile;
• prelucrarea notificărilor „în timp util, cu diligență, în mod nearbitrar și cu obiectivitate”.

Valoarea practică e mai mare decât pare. Chiar și un refuz e un refuz documentat, cu dată și motiv, primit de la un terț care nu are niciun interes în disputa voastră. E o piesă de dosar pe care nu ți-o poate produce nicio captură de ecran.

Verifică singur, în două minute

Nu ne crede pe cuvânt.

1. Află cine găzduiește site-ul care te preocupă. Un lookup public de domeniu (lookup.icann.org sau orice serviciu whois) îți dă punctul de plecare. Uneori primești registrarul sau un serviciu de anonimizare, nu gazda — atunci aia e adresa pe care o ai.
2. Intră pe site-ul furnizorului găsit și caută mecanismul de notificare. Regulamentul îl obligă să existe și să fie ușor de accesat.

Dacă nu-l găsești în două minute, ai deja o observație relevantă — notează-o cu dată și captură. Nu e o dovadă despre copiere, dar e un fapt despre furnizor.

Ce nu îți spunem

Despre ANCOM. În România, coordonatorul serviciilor digitale prevăzut de regulament a fost desemnat prin Legea 50/2024, iar acesta e ANCOM. Ce nu afirmăm: că ANCOM se pronunță asupra legalității conținutului dintr-un litigiu privat de copiere. Nu avem o formulare oficială care să susțină așa ceva, deci nu o scriem. Coordonatorul e o structură de supraveghere a regulamentului, nu un arbitru al disputei tale.

Despre rezultat. Nu putem promite că notificarea funcționează. Putem spune ce prevede textul și ce obligații creează. Restul depinde de gazdă, de fondul cazului și de ce răspunde celălalt.

Despre interesul nostru. Vindem site-uri și conținut, nu servicii juridice. Articolul ăsta există și pentru că sperăm să ajungi aici — spunem asta ca să știi din ce direcție vine. Nu câștigăm nimic dacă trimiți sesizarea, și nici dacă n-o trimiți.

Pentru protocolul complet — ce faci în primele 24 de ore, cum îngheți dovada și de ce răspunsul public e aproape întotdeauna greșit — ghidul-pilon acoperă întregul traseu. Articolul ăsta e o singură etapă din el, dusă până la capăt.