9 etichete H1 pe o pagină. Google nu te penalizează — și tocmai asta e problema

Am deschis codul sursă al unui articol de blog publicat de o agenție de marketing care apare în primele rezultate Google. În pagină erau nouă etichete <h1>.

Una era titlul articolului. Celelalte opt erau același buton — „Cere o ofertă" — duplicat de un widget al temei ca să facă o bandă animată care se derulează. Șapte dintre ele erau chiar ascunse pentru cititoarele de ecran.

Aceeași pagină nu avea deloc <meta name="description">.

Acum vine partea pe care majoritatea articolelor despre H1 o ratează.

Mitul:„mai multe H1 înseamnă penalizare"

Nu. Google a spus-o explicit, de mai multe ori: poți folosi mai multe etichete H1 pe o pagină, nu e o problemă de ranking. Nici lipsa unei meta description nu e factor de ranking — când lipsește, Google își compune singur textul din conținutul paginii.

Deci dacă cineva îți vinde un audit în care scrie „ai două H1-uri, de asta nu rankezi", ai aflat ceva despre auditul acela, nu despre site-ul tău.

Realitatea:Nu e o infracțiune, e o amprentă

Nouă H1-uri nu-ți strică poziția în Google. Îți spun altceva, mai incomod: nimeni nu s-a uitat vreodată la codul livrat.

Tema a generat structura, pluginul a completat ce a vrut, iar rezultatul a fost publicat fără ca cineva să deschidă sursa. Pe blogul propriu al unei firme care vinde exact serviciul ăsta.

Iar costurile reale există — doar că nu sunt unde te aștepți:

Accesibilitate. Oamenii care folosesc cititoare de ecran navighează sărind din titlu în titlu, exact cum tu scanezi cu ochiul. O pagină cu nouă „titluri principale", dintre care opt spun „Cere o ofertă", transformă navigarea într-o glumă proastă.

Extractabilitate. Motoarele de căutare cu AI caută pasajul care răspunde singur la o întrebare. Ierarhia titlurilor e harta după care înțeleg ce ține de ce. Când harta arată nouă vârfuri, nu ai pierdut puncte — ai făcut munca modelului mai grea, iar el are alternative.

Semnalul către client. Dacă agenția nu a deschis niciodată codul propriului blog, întrebarea corectă nu e „câte H1-uri am", ci ce anume verifică ea pe site-ul meu.

Verifică-ți site-ul în două minute

Fără unelte, fără cont, fără să plătești pe nimeni:

1. Deschide o pagină de-a ta și apasă Ctrl+U (sau Cmd+Option+U pe Mac) — vezi codul sursă.
2. Ctrl+F și caută <h1. Numără rezultatele.
3. Caută și name="description". Există? Ce scrie în ea?

Ce ar trebui să găsești: un singur <h1>, care e chiar titlul paginii. O meta description scrisă de un om, care descrie pagina aia.

Ce faci dacă găsești altceva: nu intra în panică și nu alerga să repari „penalizarea", că nu există. Întreabă cine ți-a construit site-ul de ce arată așa. Răspunsul contează mai mult decât numărul.

O precizare de onestitate

Un H1 în plus, apărut dintr-o componentă de interfață, nu face pe nimeni incompetent — se întâmplă în toate stack-urile, inclusiv în ale noastre. Diferența nu e între cine are cod perfect și cine nu. E între cine se uită și cine nu se uită niciodată.

Despre cealaltă jumătate a poveștii — textul care apare sub linkul tău în Google — am scris separat. Iar dacă vrei să știi ce întrebi înainte să semnezi cu cineva, sunt șapte verificări care se fac în zece minute.