Eticheta „găzduire verde” se vinde cu o frunză pe pagina de prețuri și nu întotdeauna cu ceva verificabil în spatele ei. Din 27 septembrie 2026, afirmațiile generice de mediu, „verde” printre ele, sunt pe lista practicilor comerciale interzise când comerciantul nu poate demonstra o performanță de mediu excelentă recunoscută, relevantă pentru afirmație, prin Directiva (UE) 2024/825 și, în România, prin Ordonanța de urgență nr. 18/2026. Mai jos: ce înseamnă o găzduire fără combustibili fosili, ce dovezi acceptă registrul Green Web Foundation, cum verifici singur în trei pași și ce am ales noi, cu un link de afiliere declarat ca atare.
Ce înseamnă, de fapt, „găzduire verde”
Un site consumă energie în trei locuri: în centrul de date care îl servește, în rețeaua care îl transportă și în dispozitivul care îl afișează. Modelul Sustainable Web Design, versiunea 4, împarte consumul așa: 22 % centrele de date, 24 % rețelele, 54 % dispozitivele utilizatorilor (Sustainable Web Design, estimarea emisiilor↗). „Hosting verde” sau „găzduire verde” vorbește doar despre prima felie. Restul, greutatea paginii, scripturile terților, imaginile neoptimizate, rămâne la tine, oricât de curat ar fi curentul din centrul de date; cum se măsoară partea ta e în articolul despre web sustenabil măsurabil.
În spatele etichetei stau două realități diferite. Prima: centrul de date e alimentat efectiv cu energie fără combustibili fosili, produsă pe loc, cumpărată printr-un contract dedicat sau printr-un tarif verde, iar furnizorul poate arăta anul și regiunea. A doua: furnizorul cumpără certificate sau compensări de carbon separat de curentul pe care îl consumă și pune frunza pe site. Pe pagina de prețuri, amândouă se cheamă la fel. Diferența o face dovada. Și o nuanță de la început: „fără combustibili fosili” nu înseamnă același lucru cu „regenerabil”. În definiția registrului de mai jos intră solarul, eolianul, geotermalul, energia oceanelor, hidroenergia și nuclearul.
Ce acceptă ca dovadă registrul Green Web Foundation
Green Web Foundation ține un set de date public cu furnizorii de găzduire verificați, interogabil pe domeniu (Green Web Check↗). Pagina lor de dezvăluiri, în engleză, spune exact ce acceptă pentru verificare (pagina Disclosures↗):
- O declarație publică a organizației, cerută anual, prin care se angajează să folosească 100 % energie fără combustibili fosili, potrivită cu consumul din fiecare oră, până în 2030, în fiecare regiune în care operează, cu informații despre infrastructura de găzduire folosită acum.
- Dovezi care îndeplinesc patru criterii: la zi (anul calendaristic curent sau cel trecut), granulare (cel puțin anuale), din aceeași regiune sau piață (energia e achiziționată acolo unde e consumată) și exclusive (dedicate doar organizației care le invocă).
- Tipurile de dovezi, în ordinea în care le cer: producție proprie; achiziție directă, printr-un contract dedicat de cumpărare a energiei; tarife verzi; certificate neasociate, cumpărate separat de curentul consumat, doar când niciuna dintre primele trei căi nu e posibilă; achiziție pasivă, cum o numesc ei, acolo unde certificatele vin automat la pachet cu energia cumpărată și nu se revând; iar fără niciuna dintre ele, un raport de asigurare limitată, întocmit de un terț, pentru emisiile directe și cele din energia cumpărată (Scope 1 și Scope 2).
- Compensările de carbon nu sunt o bază validă pentru verificare. Fraza lor, cuvânt cu cuvânt: „Carbon offsets cannot be used as a valid basis for verification.”
- Potrivirea anuală, adică o locație care folosește deja 100 % energie fără combustibili fosili socotită pe an, e încă acceptată, dar fundația scrie că se așteaptă să o elimine până la sfârșitul lui 2028. Standardul spre care merge e potrivirea orară.
Verificarea se face pe regiuni: dacă furnizorul tău închiriază rafturi într-un centru de date al altcuiva, contează dovezile operatorului acelui centru, iar fundația tratează separat revânzătorii unui furnizor verificat de cei care stau la unul neverificat. Criteriile sunt aliniate, spun ei, la cele tehnice RE100.
Ce spune legea despre cuvântul „verde”
Directiva (UE) 2024/825 (EUR-Lex↗) modifică anexa I a Directivei 2005/29/CE, lista practicilor comerciale considerate neloiale în orice situație, și adaugă la secțiunea practicilor înșelătoare, printre altele:
- punctul 4a: „A face o afirmație generică legată de mediu pentru care comerciantul nu poate demonstra o performanță de mediu excelentă recunoscută, relevantă pentru afirmație.”;
- punctul 4b, în parafrază: a face o afirmație legată de mediu despre întregul produs sau despre întreaga activitate a comerciantului, când ea se referă doar la un anumit aspect al produsului sau la o componentă specifică a activității comerciantului;
- punctul 4c: „A afirma, pe baza compensării emisiilor de gaze cu efect de seră, că un produs are un impact neutru, redus sau pozitiv asupra mediului în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră.”
Directiva dă și exemple de afirmații generice, în considerente: „prietenos cu mediul”, „verde”, „ecologic”, „benefic pentru climă”, „cu emisii reduse de carbon”, „eficient din punctul de vedere al energiei”. O afirmație e generică atunci când nu se bazează pe o etichetă de durabilitate și când nu e precizată în termeni clari și vizibili pe același suport; una precizată clar, chiar lângă afirmație, iese din definiție. Anul, regiunea și dovada sunt criteriile registrului Green Web Foundation, nu ale definiției legale. „Performanța de mediu excelentă recunoscută” începe, în definiția legii, cu eticheta UE ecologică, Regulamentul (CE) nr. 66/2010. Statele membre trebuiau să adopte normele până la 27 martie 2026 și să le aplice de la 27 septembrie 2026.
În România, directiva e transpusă prin Ordonanța de urgență nr. 18 din 19 martie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 26 martie 2026, care modifică Legea nr. 363/2007: definițiile intră în art. 2, iar cele trei practici de mai sus devin punctele 29, 30 și 31 din anexa nr. 1; definițiile și cele trei puncte noi se aplică de la 27 septembrie 2026, potrivit art. IV alin. (2) din ordonanță (Portal Legislativ↗).
Două limite, ca să nu citim mai mult decât scrie. Legea apără consumatorii, persoanele fizice: o firmă care își cumpără găzduire nu e consumator în sensul legii, dar furnizorul care vinde aceleași pachete și persoanelor fizice, cu aceeași pagină și aceeași frunză, intră, pentru ele, sub incidența regulii. Și regula nu interzice cuvântul, ci folosirea lui fără dovada pe care o cere: o performanță de mediu excelentă recunoscută, relevantă pentru afirmație.
Apoi, linkurile. Când recomanzi un furnizor și primești comision, legea cere să spui asta: art. 7 alin. (2) din Directiva 2005/29/CE, preluat în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 363/2007, numește omisiune înșelătoare situația în care comerciantul nu indică intenția comercială a practicii, dacă ea nu rezultă deja din context, iar consumatorul mediu e astfel determinat, sau poate fi determinat, să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel n-ar fi luat-o (Legea nr. 363/2007↗). Orientările Comisiei Europene din 2021 pentru aplicarea directivei, în secțiunea despre influențatori, numesc explicit conținutul afiliat, linkul distribuit în schimbul unui comision, și spun că, potrivit art. 7 alin. (2), orice comunicare comercială trebuie indicată clar (Orientările din 2021, 2021/C 526/01↗). Pentru motoarele de căutare, regula e a lui Google: linkurile care sunt reclame sau plasări plătite se marchează cu rel="sponsored" (Google Search Central↗), iar politica lor de spam spune că un link plătit marcat așa nu încalcă regulile. Un link de afiliere e un link pentru care primim bani, așa că îl marcăm la fel.
Cum verifici, în trei pași
Află cine servește domeniul
Interogarea Green Web Check îți spune dacă domeniul e servit de un furnizor verificat și de care. Aceeași interogare există și ca API, câte un domeniu pe cerere (documentația API↗). Două exemple, măsurate pe 1 noiembrie 2026:
cyberfolks.roprimește „green: true”, cu furnizorul „Cloudflare”. Verdictul nu e despre centrele de date ale cyberfolks din România, e despre Cloudflare, rețeaua din fața site-ului lor de prezentare: registrul a atribuit domeniul rețelei care îl servește, nu centrelor de date din spate.verdantmindset.comprimește „green: false”, fără date. Site-ul nostru nu e într-un registru verificat, deci nu ne numim verzi.
Când domeniul stă în spatele unui CDN, verdictul poate fi al CDN-ului, ca în primul exemplu. Întrebarea de pus furnizorului e una singură: cine operează centrul de date în care stau serverele mele și în ce oraș.
Cere dovezile, nu eticheta
Întrebările, în ordinea registrului: pentru ce an sunt dovezile; pentru ce regiune și dacă e cea în care stau serverele tale; dacă energia e produsă pe loc, cumpărată prin contract dedicat sau prin tarif verde, ori doar acoperită cu certificate cumpărate separat; dacă în calcul intră compensări de carbon; dacă potrivirea e anuală sau orară. Un furnizor verificat în registru are răspunsurile într-o declarație publică, pe care registrul i-o cere. Unul care răspunde doar cu frunza nu ți-a dat încă nimic.
Pune găzduirea la locul ei
În modelul de mai sus, centrele de date sunt 22 % din consum. O pagină grea, cu zeci de scripturi ale terților, nu e scuzată de un centru de date impecabil. Ordinea corectă: întâi greutatea paginii, imaginile și scripturile, măsurate pe dispozitivele vizitatorilor, apoi furnizorul. Ce costă fiecare secundă de încărcare e în articolul despre viteza site-ului.
Ce am ales noi
Nu ne numim verzi și nu numim verde pe nimeni fără dovezile de mai sus. Ce facem: măsurăm greutatea paginilor și Core Web Vitals pe site-urile pe care le construim, pornim analiticele doar după acceptul vizitatorului și scriem aici ce am verificat și când, după regulile din ghidul de SEO sustenabil.
Pentru site-urile WordPress ale clienților recomandăm cyberfolks (avem la ei și un link de afiliere, declarat în paragraful următor), pentru ce spun paginile lor, afirmații ale lor, pe care le cităm, nu le-am auditat: cel mai mare furnizor de găzduire web din România conform cifrei de afaceri din 2025, afirmație a paginii lor, cu peste 50.000 de clienți activi și aproximativ 200.000 de domenii gestionate; toate serviciile operate din centre de date de pe teritoriul României, la București și la Cluj-Napoca; centre certificate ISO 27001, la standardele Uptime Institute TIER III; servere LiteSpeed cu LSCache (cyberfolks, despre noi↗, găzduire web↗). Pe paginile citite pe 1 noiembrie 2026 nu găsim nimic despre energia centrelor lor de date, deci nu-i numim verzi, și nici ei nu se numesc așa. Când publică date despre energie, le cităm aici, datate.
Dacă vrei să-i încerci, poți comanda prin linkul nostru de afiliere↗. Linkul e de afiliere: dacă comanzi prin el, cyberfolks ne plătește un comision de 10 % din valoarea facturii, la prima comandă și la fiecare reînnoire (regula programului lor, citită pe 1 noiembrie 2026); programul acoperă doar pachetele de găzduire partajată, nu domenii, VPS, servere dedicate, licențe sau servicii suplimentare (programul de afiliere↗). Dacă nu vrei asta, intră direct pe cyberfolks.ro↗.
FAQ.PROTOCOL
Întrebări frecvente
Istoricul modificărilor
- 1 noiembrie 2026. Prima publicare.