Anul în slug: nu e greșit azi — e greșit la anul

Anul în slug nu e greșit azi — e greșit la anul: textul se actualizează, dar adresa rămâne blocată în anul publicării, și fiecare ianuarie te pune să alegi între o adresă care minte și o mutare cu redirect. Pagini cu anul în adresă rankează foarte bine — am măsurat-o. Problema nu e ranking-ul de azi, ci ce faci în ianuarie: fie lași adresa să spună 2026 într-un text din 2027, fie o muți — iar cine mută în fiecare an ajunge la redirect peste redirect. Pune anul în titlu și în data articolului, unde se poate schimba — niciodată în slug, unde orice schimbare înseamnă o mutare de adresă. Iar pentru articolele care-l au deja, regula e una singură: nu le redenumești din reflex; le muți o singură dată, cu redirect permanent, atunci când le revizuiești oricum conținutul.

De ce ajunge anul în slug

Pentru că funcționează pe termen scurt. Un titlu ca „Ghidul complet în 2026” spune cititorului că textul e proaspăt, iar la publicare slug-ul se generează din titlu — cu tot cu an. Nimeni n-a decis să pună anul în adresă; l-a lăsat sistemul.

Problema apare în ianuarie. Titlul îl schimbi într-un minut. Data articolului o actualizezi. Dar adresa …/ghidul-complet-2026 rămâne, și acum spune ceva fals despre un text adevărat. Google recomandă adrese simple, descriptive și stabile — documentația lor despre structura URL-urilor↗ insistă pe cuvinte relevante și pe evitarea parametrilor și a bruiajului, nu pe repere de timp în adresă. Anul e exact un reper de timp care expiră.

Ce spune adresa și ce spune conținutul — două lucruri diferite

O adresă e un identificator. Un conținut e o afirmație. Când le legi între ele printr-un an, obligi identificatorul să se schimbe ori de câte ori afirmația se învechește — și fiecare schimbare de identificator e o migrare cu costurile ei: redirect, linkuri interne de refăcut, semnale care se transferă cu întârziere.

Regula pe care o aplicăm pe site-ul nostru și pe cele ale clienților:

• Anul în titlu (H1) și în seo.title — acolo îl vede omul și îl vede Google în rezultate; acolo se actualizează într-un minut.
• Anul în data de publicare și în data de modificare — acolo îl citesc motoarele ca semnal de prospețime.
• Niciodată în slug. Slug-ul poartă subiectul, nu momentul.

Cazul nostru:14 din 161

Le-am numărat azi, pe site-ul nostru: 14 din 161 de articole în română au anul în slug — „cât costă un magazin online în România 2026”, „core update 2026”, „Google AI Mode SEO 2026” și restul. Nu e o rușine; e istoricul unei convenții pe care am corectat-o pe drum. E însă un caz-școală pentru întrebarea din titlu: ce faci cu articolele care-l au?

Răspunsul nu e „le redenumim pe toate mâine”. Răspunsul e o regulă cu trei condiții.

Regula pentru articolele existente

1. Nu atingi ce rankează, doar ca să fie „curat”. O adresă care aduce trafic e un activ. Exemplu măsurat la un client din construcții (septembrie 2026): pagina lui cu cel mai mult trafic organic are anul în adresă — și rankează pe interogări care nu conțin niciun an. Funcționează, deci rămâne exact cum e; regula de mai jos e pentru ziua în care textul ei se rescrie, nu pentru azi. O redenumire cosmetică schimbă identificatorul unei pagini care merge — și orice migrare, oricât de corectă, trece printr-o perioadă în care semnalele se re-așază. Dacă articolul rankează și e actual, îl lași; cel mult îi scoți anul din titlu la următoarea revizie.

2. Muți o singură dată, cu 301, când revizuiești oricum conținutul. Când un articol cu an în slug ajunge la revizia anuală — textul se rescrie, cifrele se actualizează — atunci e momentul: adresa nouă, fără an, și un redirect permanent de la cea veche. Google spune explicit că redirectul permanent 301↗ e semnalul pe care îl folosește ca să înțeleagă că pagina s-a mutat definitiv și că noua adresă e cea canonică.

3. Migrarea e completă sau nu e deloc. O mutare corectă atinge, în aceeași zi: redirectul, linkurile interne care trimiteau spre adresa veche (ca să nu treacă toate prin redirect), canonicalul paginii noi, sitemap-ul și, unde există, perechea în altă limbă. Ce se uită cel mai des: linkurile interne. Un site care se trimite pe sine prin propriile redirecturi plătește la fiecare click o săritură inutilă.

Și o interdicție: niciodată un lanț. Dacă …-2025 trimitea deja la …-2026, adresa nouă fără an primește redirect direct de la amândouă, nu în cascadă.

Ce facem noi cu cele 14

Le tratăm exact după regula de mai sus. Fiecare din cele 14 intră în revizia anuală când îi vine rândul; atunci primește adresa fără an, redirectul, linkurile interne refăcute și sitemap-ul actualizat — o singură mutare per articol, cu datele din Search Console în față, nu în bloc peste noapte. Publicăm articolul ăsta înainte de migrare tocmai ca să se vadă că regula se aplică întâi la noi.

Revizia anuală — de aici trăiește un articol evergreen

Un text evergreen trăiește prin revizie datată, nu prin adresă nouă. Revizia înseamnă: cifrele actualizate cu sursa lor, secțiunile depășite tăiate, data de modificare setată la ziua reviziei, iar titlul — dacă poartă anul — actualizat. Adresa nu se mișcă. Așa, fiecare an adaugă încredere aceleiași pagini, în loc să împartă istoricul între două.